Fițele, noutățile și surprizele

Galerie

Dacă tot am testat pe piele de bucătar leneș, vă spunem și vouă.

Ghidul bucătarului leneș

Fița = Baracca

Ajunsă în categoria „fost-ai, leleo, când ai fost, că amu ești pizzerie”.

5 (CINCI!) feluri de pizza, meniul redus la mai puțin de jumătate, și banalități din celea pe care le cumpără fițoșii fără curaj gastronomic.

Și, colac peste pupăză, ce vede comeseanul (încă mulțumit de tiramisu care, din fericire, nu s-a schimbat la gust) peste umărul meu? Barmanul, scoțând din ambalaj o ceașcă și turnând ceai în ea fără să o spele. Și, culmea, când i s-a spus că l-am văzut, o ținea pe-a lui, că n-am văzut noi bine.

Noutatea = Cabinet de Vin & Cocotte

Francofonia mea avansată încă nu s-a lămurit ce-au vrut să spună autorii numelui. Cabinet pentru vin și cocotă? Dulap de vin și puicuță? Și nu săriți cu gura, știu ce e aia cocotte în bucătărie, e verișoara franțuzească a ceaunului de tuci. Doar că mai are vreo trei sensuri. Iar sintaxa, sărmana, e șchioapă…

Vezi articolul original 378 de cuvinte mai mult

Patruzeci și unu de cuvinte despre Cluj: Aprozarul

Standard

image

Vaaaai, ce rușine, își spuse ea. Trening și pufoaică. În timp ce, galant, îi deschidea ușa aprozarului cel mai elegant domn văzut în ultima săptămână. Ghete lustruite, palton de lână în brăduți, ochi limpezi și spinare dreaptă. La vreo optzeci de ani.

Mic dicționar de ardelenisme (11): ceapsa, clopu’ și chepeneagu’

Standard

Mno, ioi, tulai și vai de ceapsa* me (expresia asta nu e tradițională, dar bucătarul leneș nu vorbește buruienos decât la volan, unde n-o aud decât cel mult încă doi oameni). Am pierdut startul.

Era cât pe ce să scriu pe celălalt blog despre o degustare de vinuri, dar mi-au luat-o alții mai pricepuți înainte. Și dacă tot i-o trecut deja vremea ca la clopu’ de paie**, am zis că mai poate aștepta o țâră, să nu îmi bat gura de pomană, pe principiul „după ploaie, chepeneag***”.  Numa bine mă ajută memoria aia slabă și rămân doar cu ce mi-a furat cel mai tare nasul, ochii și papilele gustative.

Și-amu, să revenim la oițele noastre, surorile mele de coafură, și să ne lămurim ce-o vrut să zică autorii:

* Mai dintâie, ceapsa se poartă pe cap. Dacă e bănățeană, chiar e vai de capul tău, pentru că una foarte tradițională și bogată are cam juma de kilo de bani de aur cusuți pe dânsa. Prin zona mea (valea Arieșului, adică), ceapsa era o bonetă (de molton, croșetată sau tricotată) pe care-o purtau bunicile pe su’ năframă, să nu le înghețe urechile iarna, că no, cam trăje în beserică. Cum ce trăje? Corentu!

** I-o trecut vremea ca la clopu’ de paie vrea să zică următoarele: că fuse, fuse și se duse, cum ar veni, ca vremea clopului de paie care-i limitată în timp. Iarna degeaba-l ai, că de folosit la nimic nu-ți folosește.

*** După ploaie, chepeneag e, pe scurt, Cooperativa Munca în Zadar. Adică nu  merită să te mai ostenești, că dacă n-ai avut chepeneag când ploua, oricum ești ud până la piele. Mai ales dacă nu te-o luat nime-n car, c-afară plouă. No-amu serios, chiar nu știți ce-i chepeneagul? Și nu, nu-i parapleu. Bine, no, hai, treacă de la mine, e pelerină sau pe-acolo.

Chepeneag și ceapsă n-am. Dar îmi puteți vedea unul din clopuri, care, evident, ar avea nevoie de-o șpilcă să stea mai bine pe cap, dar îi bun când plouă și n-ai parapleu.

clop

 

Cluj Blues Fest 2015

Standard

Și evident, după niște jazz la care n-ajunge, bucătarul leneș s-ar drege cu niște blues, tot la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, în următoarele două zile (6-7 noiembrie). Cluj Blues. Cluj Blues Fest 2015. Cu (printre alții) Vali Răcilă și A. G. Weinberger. Doar că nici acolo n-ajunge. Astfel încât vă îndeamnă să-i mai faceți nițel în ciudă. Pentru detalii, comunicatul de presă:

Cluj Blues Fest 2015

Între 6-7 noiembrie Clujul vibrează pe ritmuri de blues într-o notă unică și efervescentă, reunind formații internaționale.

Clujulcultural.ro și Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cu susținerea Primăriei Cluj, Consiliului Local Cluj-Napoca, Consiliului Județean Cluj și EBS România au plăcerea să anunțe celei de a doua ediții a Cluj Blues Fest, singurul festival de profil din zonă.

CLUJ BLUES FEST propune două seri de muzică de calitate, cu formații din Austria, România și artiști maghiari și nord-americani dar și un workshop de tehnici de instrumente de blues realizat de apreciatul artist Rareș Totu pentru copiii bolnavi de autism și nevăzători.

Concertele vor avea loc în 6-7 noiembrie,  orele 19.30, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, fosta clădire „Reduta”, în aceeași sală unde au cântat Franz Liszt, în 1846, si Johannes Brahms, în 1879.

Înaintea concertelor, festivalul propune workshopuri, demonstrații de instrumente specifice genului și dezbateri cu personalități ale muzicii clujene. De asemenea vor fi prezenți  cursanți ai Academiilor de muzică clujene.

Amatorii de lectură vor avea la dispoziție un stand de carte și CD-uri de blues și jazz, amenajat de librăria Bookstory.

Artiștii invitați la cea de a doua ediție sunt următorii:

Vali SirBlues Răcilă (RO)

Rareș Totu (RO) feat Aminda (RO), Peter Borza (AU) Dean Bowman (SUA)

Marius Dobra Band (Austria)

AG Weinberger (România)

Sponsorul principal este Primăria Cluj-Napoca și Consiliul Județean Cluj.

Partenerul principal al festivalului este grupul EBS România, iar sponsorul festivalului este Ursus.

Biletele se găsesc de vânzare la Muzeul Etnografic al Transilvaniei (str. Memorandumului nr. 21), zilnic marți-duminică, luni muzeul e închis.

De asemenea, bilete se pot achiziționa de la Librăria Bookstory, b-dul. Eroilor  nr.6, orele 10.00-21.00

Prețul biletului pentru o zi de festival este de 45 de lei pe seară, 90 de lei pe ambele seri.

Lucian Ban și Bat Maneri la Muzeul Etnografic, via Fabrica de Jazz

Standard

Subsemnata, bucătar leneș și consumatoare de jazz pe pită, declar pe propria răspundere că, deși vreau, nu pot. Vă rog să mergeți și să îmi faceți apoi în ciudă.

Organizatorii sunt Jazz Factory și Muzeul Etnografic al Transilvaniei, pentru detalii și alte informații, aveți date de contact la sfârșitul comunicatului de presă de mai jos:


„Transylvanian Concert”

Lucian Ban (pian) & Mat Maneri (violă)

Duo-ul format din pianistul de origine română LUCIAN BAN și violistul american nominalizat la premiile Grammy MAT MANERI în concert extraordinar la Muzeul Etnografic al Transilvaniei.

 

O seară de jazz contemporan, în care spiritul jazz-ului new yorkez se întrepătrunde cu ethos-ul est-european și doina transilvană, unde blues-ul îi întâlnește pe

Enescu și Bartok!

Pianistul de origine română stabilit la New York Lucian Ban (născut la Cluj) şi violistul american Mat Maneri (născut în Brooklyn, New York), autorii surprinzătorului album „Transylvanian Concert”, produs în 2013 de prestigioasa casă de discuri ECM (Munchen), vor concerta joi, 5 noiembrie, ora 20.00, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei.

Evenimentul este organizat de Jazz Factory & Muzeul Etnografic al Transilvaniei.

Mat Maneri este cunoscut ca unul dintre cei mai înzestrați improvizatori din jazz-ul contemporan. Duo-ul Ban – Maneri a început colaborarea în 2009, cu albumul „Enescu Re-imagined”. Lucian Ban a fost nominalizat în 2005 și 2006 la titlul de „Best European Jazz Musician”, iar Mat Maneri a fost nominalizat la Premiile Grammy.

Cei doi artişti, având în spate ani buni de experienţe artistice în diferite configuraţii şi stiluri, au optat, de data aceasta, pentru sound-ul cameral. Poate nicăieri altundeva sunetul de pian nu este captat cu atâta grijă ca la ECM. Casa de discuri specializată îndeobşte în promovarea jazz-ului european oferă de peste 45 de ani produse dintre cele mai rafinate. Clasicul format al dialogului dintre pian şi violă dobândeşte, în albumul propus de Ban şi Maneri, dimensiuni noi.

Albumul „Transylvanian Concert” în paginile publicațiilor internaționale

Rezultat al colaborării extraordinare dintre Lucian Ban și Mat Maneri, uimitorul album „Transylvanian Concert” este primit elogios de presa mondială. New York Times scrie că e vorba despre „un album minunat şi neliniștit de la casa de discuri ECM – înregistrat în ţara de origine a dlui Ban – album ce relevă interesul comun al creatorilor săi pentru îmbrăţișarea misterului”. Prestigioasa revistă de specialitate All About Jazz vorbeşte despre „momente de neaşteptată frumusețe.”

Village Voice New York remarcă faptul că „Transylvanian Concert e unul din acele albume care te transportă instantaneu – prin reverii cu tonuri lungi, piruete sonore ce pulsează, introspecții conturate, bucurie gypsy. Poate să fie transcendent”, în vreme ce Jazz Weekly apreciază că e vorba despre „o colecție de sonate moderne care şterg granița dintre jazz și clasic, un amestec de piese și sunete similar cu o liturghie modernă”.

Jazz Times plasează albumul „cât se poate de aproape de goth-jazz”. De partea aceasta a oceanului, cunoscutul cotidian The Guardian spune despre Ban că „sugerează un Keith Jarret, un Monk și un Abdullah Ibrahim de la începuturile lor, stiluri amestecate cu infuzii din muzica clasică a secolului XX”, iar despre album că „are propria frumusețe melancolică, dar şi o exuberanță greu de stăpânit”. La rândul lor, cei de la London Jazz News scriu că „Lucian Ban și Mat Maneri au extras nu numai seriozitatea profundă a acestei muzici, ci și umorul subtil și bucuria”, iar Neue Zurich Zeitung observă că „elemente din universuri muzicale diferite sunt conectate într-o manieră delicată și relevă propria viziune asupra lumii. Nu una ermetică, ci una universală – amestecată cu o stare melancolică”.

În urma succesului internațional înregistrat de albumul ECM „Transylvanian Concert”, cei doi muzicieni au concertat într-un amplu turneu american, ce a inclus festivaluri, săli de spectacole şi universități din Rochester, Ann Arbor, Chicago, Oakland, Seattle, Portland, Sand Diego, Los Angeles și Santa Cruz. Lucian Ban şi Mat Maneri au împărţit scena acelor evenimente cu muzicieni celebri precum Keith Jarrett, Charles Lloyd, Bill Frisell şi mulți alții.

Înființată la începutul anului 2015, Jazz Factory este o platformă care își propune promovarea unor proiecte relevante din zona jazz-ului contemporan și crearea unei comunități clujene de iubitori ai acestui gen muzical. Primul eveniment organizat de Jazz Factory a fost concertul Sanem Kalfa & George Dumitriu, care a avut loc în vara acestui an și a beneficiat de participarea excepțională a lui Dean Bowman și a lui Claudiu Purcărin. Pentru mai multe detalii despre cu activitatea Jazz Factory, puteți accesa pagina de Facebook a platformei.

Biletele vor costa 20 de lei și vor putea fi cumpărate de la Muzeul Etnografic. Concertul va fi prezentat de Virgil Mihaiu.

Organizatori: Jazz Factory, Muzeul Etnografic al Transilvaniei.

Parteneri: Sax with friends, Radio Cluj

Parteneri media: Bicicleta galbenă, Clujul cultural

Pentru mai multe informații:

ALEX MOLDOVAN | 0746 936 752 | moldophilus@yahoo.com

Cel mai frumos cadou, ultimele zile de vară și niște (re)descoperiri

Galerie

Ghidul bucătarului leneș

Cel mai frumos cadou de anul ăsta are două mâini, două picioare, ochi, gură, nas și urechi, vorbește cu intonație franțuzească și oarece acșient moldovinesc, râde cu ochii aproape închiși și a decis să își serbeze anticipat ziua de naștere la Cluj, după paisprezece ani. E pe lista de prieteni adevărați, ăia pe care, dacă îi sun la miezul nopții că am o problemă și trebuie să fie aici, lasă tot și vin, inclusiv din celălalt capăt al lumii. Și pentru care aș face și eu același lucru. Asta fac prietenii, după puțina mea știință, chiar dacă nu-i vezi cu anii și nu vorbești cu ei cu lunile.

Deja mi-e dor de ea când am lăsat-o la aeroport, dar am promis că ne vedem înainte să aibă copii majori.

Și, cum anul ăsta a fost anul vizitelor prietenilor din juma’ de lume, încep să îmi dau seama că redescopăr Clujul…

Vezi articolul original 228 de cuvinte mai mult

Cluj Rulz!

Galerie

De la prietena noastră cu traistă și bucurii, cum se vede Clujul de la distanță și drum lung.

Traistacubucurii

Cu 22 de ani în urmă (fix!) m-am îndrăgostit. Coup de foudre, să fim „bineînțeleși”! Am hălăduit prin el fără să îl cunosc câtuși de puțin. Am inspirat parfumul lui atât de nou și proaspăt. Am visat să mă mut cu el…

Așadar, vara asta am rumegat, m-am certat cu mine, am făcut trasee, închipuiri, hărți. Cu gând de ducă!  Am cârâit cât am mârâit, mi-am dat cu stângu-n dreptu ca o capricoarnă autentică (că e drum lung, că nu știu, c-oi păți…). Până într-o zi: am primit ordin de delegație. Executarea!  Bagaje pe ultima sută (cât două roți de rezervă laolaltă), plin de benzină, verificat presiune, ulei, lichid de parbriz (da, da de parcă am plecat la pețit).

Albinuțo*, hai, soro, la drum lung și frumos, că nu ne-om plictisi strop! Ce traseeeeu! m-am holbat cu poftă prin parbriz ore în șir!

Așadar ne-am reîntâlnit. Amu, no! Ce îmbrățișare! Vă închipuiți. Că…

Vezi articolul original 543 de cuvinte mai mult

Tinereretul care îmi plătește mie pensia – #Ghibstock

Standard

Pentru că suntem ardeleni și organizați, ne-am prezentat marți, 25 august curent, la #MareaHamaceala, cu hamacul cadou de la #MinorSwing, primit prin #ScenaUrbana, pentru un om de zapadă la opt mâini. Ocazie cu care am (re)descoperit ce tineri minunați învață la mine-n cartier, sub forma proiectului #ConservaTraditia al organizatorilor celui mai fain eveniment adolescent din oraș, #Ghibstock.

Și acum, că am terminat cu diezii, să intrăm în detalii, pentru că mie îmi place în proporție de cam 75% ce face tineretul cu creier din ziua de azi, așa semi-babetă cum mă aflu. Dacă din ăștia o să îmi plătească pensia, n-o să fie rău deloc.

Dacă nu de altceva, fie și pentru că își conving părinții să doneze dulceață și zacuscă pentru cauza lor, ceea ce înseamnă că sunt foarte capabili să gestioneze resurse limitate. Și pentru că m-au fericit cu o nouă trăistuță eco de cumpărături, desenată de mine cu motive tradiționale. Cu șabloanele lor, că nu ne putem baza pe cele două mâini stângi ale mele. Cea mai mâzgălită, din dreapta, pentru că n-am învățat încă să colorez cumsecade.

Acestea fiind zise, în mai ce vine, vă poftesc să susțineți orice cauză ar susține Ghibstock, pentru că merită. Festivalul din curtea școlii lor va fi la a șaptea ediție și, deși generațiile s-au schimbat, nu dau semne că s-ar fi blazat.

Servus și ne vedem în Grigorescu, în mai la anu’!

Multiculturalissime. Și-atât.

Standard

Erau amândoi văduvi. S-au căsătorit. Interetnic, mixt, fele apă, fele viz. N-au avut copii împreună și i-au crescut pe ai lui. Care nu i-au zis mamă, ci tanti, și n-a fost niciun bai de-acolo. Au iubit-o și i-a iubit. Au respectat-o, și-au luat neveste la fel de bune și respectuoase ca ei și, după ce s-a dus de pe lumea asta, i-au dus flori și lumânări la mormânt în fiecare an, de Floriile românești și de Luminația ungurească. Și-au tratat rudele de împrumut exact ca pe cele de sânge, au fost primii la dat ajutor la nevoie și la bucuriile de familie. Și nici românilor din familie nu le-a trecut vreodată prin cap că nu sunt, de fapt, rude de niciun fel, nici la bucurii, nici la necazuri.

Oamenii buni sunt de un singur fel, dacă mă întrebați pe mine. Buni și-atât.

Ca un preot catolic care regretă că nu a a avut timp de învățat imnuri în română, sau ca unul reformat care citește din Evanghelie și predică și în română, sau ca unul ortodox care se roagă pentru vecinul unitarian de parohie.

Acestea fiind zise, vedeți că încep zilele culturale maghiare. Opt zile de muzică, evenimente, gulyas, bor, kurtos kalacs și bună înțelegere.

S(z)ervus(z).

Transilvanissime, pe drumul cel scurt și frumos

Standard

Dacă aș zice că a fost și bun, v-ați îngrămădi toți pe-acolo, venind dinspre Toplița. Nu e. E rezonabil pentru o Filoftee Fiat, că e mai înăltuță (la garda la sol, nu în altă parte, în rest e pe măsura proprietarei), dar dacă aveți mașină turtită de asfalt, mai bine mergeți pe șosea.

Ce-am avut în minte? Sâmbătă, nunți, bistrițeni vitezomani pe drum spre/dinspre Cluj (mă iertați, că-s și eu pe jumătate de-acolo, dar na, sunteți vitezomani, tăți huc).

Drept pentru care, de la Reghin, unde am întrebat încătrău, și mi s-a explicat cu detalii și mi s-a urat drum bun, sănătate și numa’ bine în română cu accent maghiar și am zis și eu mulțumesc, asemenea, am luat-o la anvelopă spre Breaza-Urmeniș-Mociu, printre dealuri. Evident, ca orice ardelean care se respectă, nu m-am grăbit, că era prea frumos, și am mai primit, pe la Mociu, și un mulțam fain, domnucă, de la domnii ciobani pe-ale căror oi nu le-am bodogănit.

Să n-o lungesc, am făcut cu telefonul vreo două-trei poze care nu cuprind nici pe sfert dealurile, drumul șerpuit, soarele, nucii, oile, floarea soarelui, cucurujii și piciocile aliniate ca la armată. Transilvania, diversă, frumoasă, de să nu se mai mire nimeni că suntem așa făloși când vine vorba de ea.

Am ajuns mai repede, mai frumos și mai sănătos la Cluj. Ceea ce vă doresc și domniilor voastre, dacă nu vă e din cale-afară milă de mașini.

S(z)ervus(z) și PS: vin zilele culturii maghiare, poftiti sa ne vedeti cum bem vin (de Ciumbrud, subsemnata, care încă nu s-a învrednicit de un voiaj la cramă), mâncăm gulyas, ascultăm muzica copilăriei (vecinilor), strângem în urma noastră și râdem în soare (sau ploaie) multicultural. Ca să nu ziceți că n-ați înțeles, invitație trilingv-ardelenească de la unul din produsele noastre (multi)culturale cele mai haioase, Nightlosers.