Patruzeci și unu de cuvinte despre Cluj: Aprozarul

Standard

image

Vaaaai, ce rușine, își spuse ea. Trening și pufoaică. În timp ce, galant, îi deschidea ușa aprozarului cel mai elegant domn văzut în ultima săptămână. Ghete lustruite, palton de lână în brăduți, ochi limpezi și spinare dreaptă. La vreo optzeci de ani.

Reclame

Dos pompos: piți trecută și tenișii roz

Standard

Madam, pentru că-s o doamnă, că în mintea mea altfel îți zic, după ce ai scăpat tot flaconul de parfum pe tine și te-ai îmbrăcat în perdea și jeanși nici deschiși, nici închiși la culoare, credeam că am scăpat doar cu ardei copți cu aromă de parfum, cât ai tăcut.
Dar nu, (te)-ai ajuns în piața Engels și ai irosit o bună ocazie de a tăcea.
Ce-ai avut, madam, cu tinerica în rochie de tricot și teniși roz, care mergea la Untold? Garantez eu, la o vârstă mai apropiată de a ta decât de a ei, că era îmbrăcată mai fain decât tine. Du-te tu la festivaluri în rochie de gală, că tu ai să plângi după perdeaua prăfuită, înnoroită și pictată cu cocteiluri semi-sintetice, nu domnișoara în rochie neagră, frumoasă, relativ ieftină și care îi șede bine.
Și cu nădragii iubitului ei, strâmți, că avea cu ce, ce-ai avut? Chiar crezi că interesa pe cineva aflat la 10 metri distanță că, după părerea ta, i se vor necroza jumătate din urmași (mă văd silită să parafrazez, că sunt o doamnă, ce tenișii mei, pseudo-arbiter elegantiarum știe jargon și îl folosește)?
Dos pompos îți scrie în frunte, și acritură trecută înainte de vreme. Am zis! Te salut din cizmele mele rupte de băbuță care merge la festivaluri.

image