Mic dicționar de ardelenisme (9): riți-piți, nădragi de mâță, bodri și-alte soiuri de cipcă

Doamnelor, domnișoarelor și (mai rar) domnilor,

Cea mai mare tristețe a copilăriei mele a fost că n-am avut niciodată părul lung. Aș zice că-s recunoscătoare pentru că, la cât m-au chinuit la pieptănat cu el scurt, dacă era lung, acum aș fi fost tunsă periuță. M-aș fi sacrificat, totuși, pentru că toate fetele aveau riți-piți, în afară de mine. Iar cordeluțe cu fundițe nu mă lăsa (pe bună dreptate) eleganta de maică-mea să port.

Ce e aia riți-piți? La noi, unde jocul se numea ics și zero, riți-piți se foloseau la prins părul, erau care mai de care mai colorate, din elastic, cu biluțe sau flori la capete. Elasticul era dublu, prindeai de o biluță, îl învârteai pe după codiță și, dublu fiind, făcea un fel de laț care se trecea peste cealaltă biluță. Și eu n-aveam. Of! Mi-aș scoate acum pârleala, dar nu mai există așa ceva. Of, din nou!

Bodri, fodori și fodorași am avut. Chiar destui, dacă mă uit în poze. Le cam stricam imaginea cu eternele julituri la genunchi, pentru că eram o împiedicată și jumătate, și la glezne, cât am avut saboți cu talpă de lemn. Norocul meu e că am fost un copil tare-mptilit* și, pe lângă că eram slabă ca o mâță hiperactivă, nici nu cădeam de sus. Dacă vă întrebați cu ce se mănâncă, păi nu se mănâncă. Sunt volane și volănașe care fac fetițele drăgălașe. Pot fi și din cipcă, la o adică. Doar că din cipcă se mai fac și altele, cum ar fi desuuri, bluze și fețe de masă.

Când am mai crescut, în plină oribilitate vestimentară a sfârșitului anilor 80 (sclipici, plastic, neoane, haine mulate, șuvițe blonde trecute prin pungă și permanent de oiță – doar că de ăsta n-aveam eu nevoie și mă invidiau cucoanele la coafor până mă scoteau din minți), au apărut zișii nădragi de mâță, cunoscuți pe la noi sub numele de cica nadrág. Ce-i cu nădragii v-ați prins, deci puteți deduce și singuri care-i mâța din expresie. În ziua de azi sunt, de un paregzamplu, nădragi de club pentru piți. Cu cât mai „dezvoltată” piți, cu atât mai subțirei, turbați și mulați.

No servus și-un ai verde (că prazul, chiar dacă ne place, îl importăm de peste Carpați).

A dumneavoastră, fără nădragi de mâță, dar cu bodri din cipcă,
Bucătarul Leneș.

*Se va reveni asupra termenului într-o ediție viitoare.

NA: dacă vă întrebați ce-i cu numerotarea haotică, mai sunt în dosar, așteaptă diacriticele. Au mai fost publicate, dar am plecat cu ele-n traistă, și se vor găsi și aici.