Bobina de sâmbăta asta

Am avut o seară grea ieri. Oricum e greu când in Cluj au loc două evenimente la care ai vrea foarte mult sa te duci.
Cum iei decizia? Pe care să îl sari?

Ne-am hotărât cu greu să mergem la Aida, în Piața Unirii, că la Jazz in the Park fusesem și vineri.

Ca de obicei, am ajuns înaintea prietenilor mei, am făcut poze, iar mai jos aveți dovada fotografică.

Superb totul, multime colorată, copii curioși, doamne și domni la patru ace, cocuri, tocuri și egipteni antici care se plimbau prin toată piața. După mintea mea, mai mult de 10.000 de oameni.

Doar că, din cauză de organizatori români, au fost și o grămadă de lipsuri. De exemplu, dacă ai bănuiala că îți vin 10.000 de oameni, pui doar 300 de scaune (și asta nu-i așa mare problemă)? Cât despre sonorizare, ce să vă spun, dacă n-ați fost: îngrozitor, nu se auzea mai nimic, dacă stăteai în stânga sau dreapta scenei, în afara razei directe de acțiune a boxelor, iar de văzut ceva, nici nu mai vorbim. Trist, no.

Așa că ne-am luat frumos și ne-am dus la Jazz in the Park. Unde muzica se auzea foarte bine și frumos (Moonlight Breakfast) și-am avut și locuri foarte bune pe pe iarba din dreapta scenei. Și când s-a terminat, mult prea repede după părerea noastră a tuturor, exprimată în cor, ne-am dus (acasă) la Potpouri să dansăm puțin (mai mult).

Asta a fost o seară foarte bună. Doar că un spectacol ca Aida-n centru merita o organizare mai bună (și mă exprim politicos, credeți-mă că n-aveți habar ce vorbe „bune” îmi trec prin minte). Atâția oameni veniți să vadă spectacolul meritau și ei o organizare mai bună decât aceasta, care părea făcută pe genunchi, alaltăieri.

De data asta vă spune Bobina cu Fotografii:
No, servus!

De făcut (2)

Ce ne facem? Păi începem de azi cu WineDay la Corso Bistro. Iar după ce ne săturăm și de muncă, și de vin, putem continua la Cotton Club, cu un dans (de mijlocul săptămânii) după muncă.

Mâine, pentru că e ziua unui prieten bun care nu-i în Cluj, ne melancolizăm cu Soul Serenade, la Cizmărie.

Vineri facem sau nu o pauză, vedem noi, iar sâmbătă ne dezorganizăm la Casa Potpourri, la a treia Matcă.

Aaaaa, și ne îmbrăcăm hainele pe dos, să fim sigure că săptămâna viitoare, la Jazz in the Park, o să fie soare.

No, servus!

A dumneavoastră,
Bucătarul Leneș.

 

Cum organizezi haosul?

Păi nu-l organizezi.

Te duci cu el la Casa Potpourri, unde se fac de toate: ateliere de dans, muzică, fotografie, film, meditație, scris, și ce cu gândul n-ai gândit. Iar dacă ai gândit, s-ar putea să fi găsit și locul.

Așadar, prietenii noștri cei noi s-au gândit să organizeze (și sperăm să mai organizeze) o… chestie. Să-i zicem întâlnire. Nu poate fi definită în cuvinte obișnuite, pentru că a avut de toate: DJ cu viniluri (Levy), bucătari cu grătar dintr-un butoi și un grilaj (pardon, nu țin minte nume, dar dacă vă prezentați, scriem), cocteilizatori (Cristina și Sașa și Harry) care nu se zgârcesc nici la arome, dar nici la alcool, câlionțatoare (cealaltă Cristina), târgușor de vândut și schimbat aproape orice, șah, table, copii și animale.

Haos, dar frumos. Și util și creativ, după cum se vede în pozele Bobinei.

Să v-o spun pe aia dreaptă, eu sunt o ființă introvertită. Foarte. Tolerez greu mai mult de zece persoane într-un spațiu restrâns. Dar taman pe când începeam s-o iau (din nou) pe arătura proprie și se apuca să-mi spună creierașul că e prea multă lume pentru câtă suportă el, mă trezeam, din nou, pentru a vreo zecea oară, într-o a nu știu câta discuție despre sensul vieții, cârlionți, măritișuri, mâncare vegetariană, cireșe, oje netestate pe animale, muzică, artă plastică, desene pe asfalt, șotron… Și iar s-a dus pe sfârlă introvertirea.
Treabă-i asta, dragilor? Schimbați direcția omului, zău. Acuma încotro o mai apuc, ai?

No, servus și v-am țucat, haotic și dezorientat!
Bucătarul Leneș